Dacă mă vezi râzând sau plângând pe stradă, nu te speria, am ieșit la o întâlnire cu viața. Mergem să ne îmbătăm, să punem iar amintirile pe masă, să ne certăm și apoi să râdem de ele.

Dacă mă vezi, mamă, tristă, nu fi și tu la fel. Bucură-te că prind aripi din propriile neînțelegeri. Că fac alegeri proaste, că iubesc prea mult. Da, ușor nu a fost mereu! Cum ar fi fost să fie? În ochii mei, fericirea are culori multiple și capătă sensul emoțiilor care mă cuprind.

N-au fost greșeli, ci o nevoie acerbă de a-mi cunoaște limitele. Dacă le-am aflat? Încă nu, sunt mereu în căutare de bine și de rău, pregătită întotdeauna să înfrunt orice mă doboară.

Dacă mă vezi melancolică sau dansând cu căștile în urechi pe stradă, stai liniștit, nu sunt vreo nebună, ci trăiesc clipa. O las să facă cu mine ce vrea. E frumoasă clipa, iar viața m-a avertizat la ultima întâlnire pe care am avut-o că nu se mai întoarce niciodată. Așa că nu risipesc nimic…

Dacă mă vezi, dragule, pierdută, nu îți fă griji, n-am plecat prea departe. Sunt cu mine. Într-un loc care mă liniștește și mă încarcă.

Hei, tată, dacă mă vezi bezmetică, frenetică și aiurită, iartă-mă, sunt fericită!